Articulatia tibio femurala, (PDF) . Membrul inferior - articulatii biomecanica | Robert Neqgu - primariabalaci.ro

Articulatia genunchiului (genunchiul) | Anatomie si fiziologie

La acestea se adaugă o serie de formaţiuni ligamentare care leagă sacrul şi coloana vertebrală de coxal. Articulaţia sacro-iliacă - o diartro-amfiartroză. Suprafeţele articulare sunt reprezentate de feţele: auriculară a sacrum concavă şi a osului coxal care este convexă. Peste suprafaţa articulară sacrată este aplicat un fibrocartilaj în timp ce peste cea a coxalului un cartilaj hialin.

. Membrul inferior - articulatii biomecanica

Creasta iliacă 2. Sacrum 3. Corpul vertebral 4. Orificiul ischiatic mare 5. Orificiul ischiatic mic 6. Ligamentul sacro-coccigian ventral 7. Discurile intervertebrale 8. Simfiza pubiană 9.

Ligamentul vertebral longitudinal ventral Ligamentul ilio-lombar Ligamentele sacro-iliace ventrale Osul coxal Ligamentul sacro-tuberal Creasta iliacă 8. Simfiza pubiană 2.

articulatia tibio femurala remediu pentru durerile de cap și osteochondroza

Sacrum 9. Ligamentul vertebral longitudinal 3.

Published by Andrei Ioan Bogdan at 9 aug. Extremitatea proximala a tibiei — prin prezentta celor doua suprafete articulare excabate ale platoului tibial, situati medial si lateral de eminenta intercondiliana.

Corpul vertebral ventral 4. Orificiul ischiatic mare Ligamentul ilio-lombar 5. Orificiul ischiatic mic Ligamentele sacro-iliace 6. Ligamentul sacro-coccigian ventrale ventral Osul coxal 7.

Discurile intervertebrale Ligamentul sacro-spinos 1.

Articulatia genunchiului (genunchiul)

Osul coxal 2. Spina iliacă posterioară şi superioară 3. Tuberozitatea ischiatică 4. Marele trohanter femural 5. Micul trohanter femural 6. Ligamentele sacro-tuberale 7. Ligamentele sacro-tuberale 8. Ligamentele sacro-coccigiene dorsale superficiale 9. Ligamentele sacro-coccigiene dorsale profunde Membrana obturatoare Ligamentele sacro-spinale Labrum acetabular Zona orbiculară O parte din fibrele profunde se reflectă pe col formând frenula capsulae.

Stratul sinovial tapetează stratul fibros al capsulei.

  • Flexia — extensia este mişcarea principală.
  • Articulatia genunchiului (genunchiul) | Anatomie si fiziologie
  • (PDF) . Membrul inferior - articulatii biomecanica | Robert Neqgu - primariabalaci.ro
  • Должен быть способ убедить его не выпускать ключ из рук.

Acest ligament conţine vase nutritive pentru capul femurului, măreşte suprafaţa de secreţie a membranei sinoviale, contribuie la răspândirea sinoviei pe suprafaţa articulară. Flexie Extensie Abducţie- Rotaţie Rotaţie adducţie internă externă Mişcare ° 30° ° 35° 15° activă Mişcare ° 50° ° 40° 20° pasivă Diferenţă ° 20° 10° 5° 5° Mişcările de flexie-extensie La nivelul şoldului mişcarea de flexie este însoţită de o rotaţie înăuntru articulatia tibio femurala timp ce mişcarea de extensie este însoţită de o rotaţie în afară a capului femural ceea ce determină ca axa după care are loc mişcare să nu se suprapună cu cea anatomică axa transversală care trece prin vârful marelui trohanter şi prin foseta ligamentului rotund.

Amplitudinile medii normale ale mişcărilor şoldului sunt variabile cu poziţia genunchiului: când acesta este în flexie amplitudinea de mişcare creşte cu °.

Flexia-extensia se realizează într-un plan sagital care trece prin vârful marelui trohanter şi prin foseta ligamentului rotund. În această poziţie ligamentele ilio-pubian şi ischio-femural sunt întinse şi fixează puternic articulatia tibio femurala în cavitate. Abducţia şi adducţia se execută în plan frontal, în jurul unei axe antero-posterioare care trece prin centrul capului femural. Musculatura abductoare: - tensor al fasciei lata - fesierul mijlociu şi fesierul mic - croitorul - piriform Abducţia este limitată de: - tensionarea ligamentului ilio-pretrohanterian dacă coapsa este în extensie, - tensionarea ligamentului pubo-femural dacă coapsa este în flexie.

Musculatura adductoare: - micul fesier - pectineu - gracilis articulatia tibio femurala semitendinos şi semimembranos - adductori mare, mijlociu, mic Mişcarea de adducţie poate fi limitată: - întâlnirea coapselor pe linia mediană, - frânată de prezenţa ligamentului pretrohanterian şi a ligamentului rotund Amplitudinea abducţiei sau a celei de adducţiei poate fi mărită prin mişcări de compensare ale bazinului, coloanei vertebrale în special din regiunea lombară.

Rotaţiile internă şi externă se execută în plan transversal, în jurul unei axe verticale care trece prin centrul capului femurului. Mişcările de rotaţie externă şi internă sunt realizate în jurul unei axe verticale care trece prin capul femurului.

Amplitudinea rotaţiei externe este de 15°, iar a rotaţiei interne de 35°, total 50°. Dacă coapsa se află în flexie şi abducţie amplitudinea rotaţiei totale poate ajunge la ° prin relaxare ligamentară. Rotatorii externi ai şoldului: - fesierul mare şi mijlociu - fascicol posterior - gemenii bazinului - obturatorul intern şi extern - pătratul femural - piriform al bazinului - pectineul - articulatia tibio femurala intern din cvadriceps - croitorul - iliopsoas Rotaţia articulatia tibio femurala este limitată de: - ligamentul ilio-femural porţiunea oblică - ligamentul rotund - marele trohanter femural Rotatorii interni pentru articulaţia coxofemurală sunt constituiţi din: - micul fesier - fesierul mijlociu fascicol anterior - gracilis - semitendinosul şi semimembranosul Rotaţia internă este limitată de: - ligamentul ilio-femural porţiunea verticală - ligamentul ischio-femural - marele trohanter Mişcarea de circumducţie rezultă prin trecerea succesivă a coapsei prin mişcările anterior descrise.

Suprafeţele articulare sunt: epifiza inferioară femurală prin cei doi condili, despărţiţi posterior de fosa intercondiliană faţa posterioară a rotulei este împărţită de o creastă în două suprafeţe articulare, una laterală şi alta medială acoperite de cartilaj articular; epifiza superioară a tibiei prezintă suprafaţa superioară articulară cu cele două fose articulare — cavităţile glenoide - separate de eminenţă intercondiliană spina tibiei.

Cei doi condili femurali prezintă unele particularităţi anatomice: 1.

Articulatia genunchiului

Pentru realizarea congruenţei articulare ce rezultă din disproporţia suprafeţelor osoase la nivelul articulaţiei genunchiului sunt necesare meniscurile intraarticulare, formaţiuni fibro-cartilaginoase, unul lateral şi altul medial, dezvoltate la periferia fiecărei fose articulare tibiale.

Fiecare menisc în parte prezintă: - două feţe: una superioară ce corespunde condilului femural şi alta inferioară plană, aplicată pe fosa articulară corespunzătoare - o bază ce corespunde capsulei articulare de care aderă - articulatia tibio femurala crestă medială, subţire, întinsă spre centrul articulaţiei la care însă nu ajunge Fiecare menisc în parte prezintă: - două extremităţi, coarne, prin care meniscurile aderă de platoul tibial - meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet, este mai îngust şi mai gros la periferie - meniscul medial are forma unei semilune cu deschiderea medială - cele două meniscuri sunt unite în partea anterioară printr-o bandeletă transversală - ligamentul transvers al genunchiului.

Capsula articulară se inseră superior la nivelul femurului iar inferior pe tibie, prezentând anterior un orificiu pentru rotulă. Traiectul de inserţie este foarte sinuos, cei doi epicondilii femurali sunt lăsaţi extracapsular - fosa intercondiliană. La acest nivel capsula se întrerupe şi fuzionează cu ligamentele încrucişate.

Pe tibie inserţia se realizează la mm de cartilajul articular. Capsula articulară este foarte rezistentă şi care prezintă două orificii pentru patelă, anterior, şi posterior pentru ligamentele încrucişate.

Fibrele capsulei articulare au articulatia tibio femurala dispoziţie longitudinală la exterior şi transversală şi oblice în interiorul său. Grosimea este variabilă: capsula fiind subţire anterior şi mai groasă posterior. Mijloacele de menţinere a articulaţiei sunt ligamentele: - transvers al genunchiului sau bandeleta transversală care leagă cele două meniscuri între ele - popliteu arcuat - popliteu oblic - rotulei sau patelar 6 - colaterale tibial şi fibular încrucişate antero-extern şi postero-intern 7, 10 Articulaţia genunchiului este o articulaţie cu conducere ligamentară.

Datorită ligamentelor mai solide şi a musculaturii motorii articulaţia genunchiului este una dintre cele mai puternice din organism. În articulaţia femuro-tibială se realizează în principal mişcări de flexie-extensie cu amplitudine de ° activ, ° pasiv care sunt însoţite articulatia tibio femurala de rotaţie internă - externă şi de înclinare laterală. Mişcarea de flexie — extensie se poate realiza în trei moduri: 1.

articulatia tibio femurala care sunt metodele eficiente de tratare a articulațiilor

Axul mişcării este transversal şi trece prin condilii femurali. În primul rând condilii femurali nu sunt sferici, profilul lor reprezintă o curbă spirală a cărei rază este mai mare anterior - 53 mm faţă de posterior 16 mm.

Astfel, suprafaţa condililor este mai lungă decât cea a feţelor articulare tibiale. Datorită acestei particularităţi anatomice condilii se vor deplasa iniţial prin rostogolire şi apoi prin alunecare. Faza de rostogolire începe când gamba este în extensie şi se termină când aceasta face cu coapsa un unghi de °. Dacă această fază ar fi mai amplă, ar exista riscul ca cei doi condili femurali să părăsească contactul cu platoul tibial.

Faza de alunecare completează flexia până la 50°. Axa de mişcare în articulatia tibio femurala ocupă poziţii succesive care se înscriu pe o curbă evolutivă, la care axul lung al tibiei rămâne tangent. Mişcarea de flexie — extensie În flexie, axul se deplasează superior şi posterior iar, în extensie invers.

În articulatia tibio femurala mişcări sunt antrenate şi meniscurile. Acestea sunt împinse de condilii femurali, dar accidental pot fi prinse între aceştia şi platoul tibial şi lezate. Mişcările meniscurilor pe platoul tibial se rezumă numai la modificarea formei, deoarece extremităţile lor sunt fixe. În extensie meniscurile îţi măresc raza de curbură iar partea lor anterioară se deplasează articulatia tibio femurala, iar în flexie se deplasează posterior, adaptându-se la forma condililor.

  • Он не скрывал от нанимателей того, что случилось с ним во время службы в морской пехоте, и стремился завоевать их расположение, предлагая работать без оплаты в течение месяца, чтобы они узнали ему цену.
  • Structura si biomecanica articulatiei genunchiului Medicina Sportiva PanSportMedical
  • Articulatia genunchiului
  • Спасти ситуацию может только кольцо, и если Дэвид до сих пор его не нашел… - Мы должны выключить «ТРАНСТЕКСТ»! - Сьюзан решила взять дело в свои руки.

A doua particularitate: în poziţiile extreme, flexia se asociază cu un grad de rotaţie medială, iar extensia cu rotaţia laterală. Această asociere măreşte gradul de deplasare al meniscurilor.

Rotula însoţeşte mişcările tibiei, fiind solidarizată de aceasta prin ligamentul rotulian.

articulatia tibio femurala inflamația șoldului în tratamentul vârstnicilor

Ea coboară în flexie, putând ajunge în contact articulatia tibio femurala tibia şi se ridică în extensie, când poate ajunge superior de trohleea femurală. Deplasarea ei urmează un traiect concav lateral. Articulatia tibio femurala, ea se deplasează tratament articular cu portocale medial, pătrunde în şanţul trohleei, iar apoi se abate lateral, încât în flexia maximă corespunde condilului lateral.

Aspectul acestui traiect se datorează proeminenţei anterioare mai mari a condilului femural lateral comparativ cu cel medial. În ansamblu această deplasare împiedică ca presiunea mare să se găsească în aceeaşi zonă a cartilajului. Musculatura flexoare pentru articulaţia genunchiului: - bicepsul femural, - semitendinosul, - semimembranosul, - în secundar de croitor, gracilis, popliteu, gemenii bazinului, gastrocnemieni.

Mişcarea de flexie este frânată de: - muşchiul cvadriceps, - ligamentul rotulian, - fasciculele posterioare ale ligamentului încrucişat - fibrele anterioare ale celui posterior. În flexia completă ligamentul colateral fibular se relaxează pe când cel tibial rămâne uşor întins. În flexia medie se realizează relaxarea ambelor ligamente colaterale.

Secţionarea ligamentelor încrucişate nu afectează extensia ci numai flexia. Deci, soliditatea articulaţiei este asigurată de acestea în flexie şi de ligamentele colaterale în extensie.

articulatia tibio femurala sinovita tratamentului homeopatiei articulației genunchiului

În ultima etapă a extensiei, când aceasta se combină cu rotaţia medială a femurului sau laterală a tibiei, ligamentul încrucişat anterior se relaxează, fapt ce permite continuarea mişcării. Aceasta face ca pe gamba în extensie să nu mai fie necesară acţiunea musculaturii. Femurul şi tibia formează astfel o coloană rezistentă, care dă siguranţă în mers; flexia nu se va mai putea realiza până ce nu se produce rotaţia în sens invers. Cel mai puternic extensor este muşchiul cvadriceps care are rol de stabilizator incomplet ala articulaţiei genunchiului, fiind ajutat de tensorul fasciei lata Extensia este limitată de: - fata posterioara a rotulei - ligamentele posterioare ale genunchiului - ligamentele colaterale - fasciculele anterioare ale ligamentului încrucişat anterior - fasciculele articulatia tibio femurala ale celui posterior Rotaţia se realizează numai la gamba în flexie.

Se poate produce o rotaţie medială şi laterală fie a gambei, fie a coapsei. Axul mişcării este vertical şi trece prin centrul eminenţei intercondiliene. Mişcarea se execută în etajul inferior al articulaţiei genunchiului.

Autor: Drăgulin Oana Genunchiul reprezinta partea membrului inferior la nivelul careia gamba se uneste cu coapsa.

Deplasările meniscurilor sunt mai reduse. În rotaţia laterală a femurului, meniscul lateral este împins posterior iar, cel medial anterior. Rotaţia medială are o amplitudine de ° şi este frânată de ligamentele încrucişate, pe când cea laterală ajunge la 40° fiind frânată de torsionarea ligamentelor colaterale. Musculatura rotatorie medială: - croitor - gracilis - popliteu - semitendinos - semimembranos - gastrocnemian medial Mişcarea rotatorie laterală: - bicepsului femural - tensor al fasciei lata - gastrocnemian lateral Mişcarea este limitată de ligamentele colaterale şi încrucişate.

Articulaţia articulatia tibio femurala superioară Suprafeţele articulare sunt: - faţa articulară a capului peroneului - articulatia tibio femurala articulară peronieră de pe condilul lateral al tibiei; ambele prezintă cartilaj hialin Mijloacele de unire: - capsula articulară este mai groasă anterior, - ligamentele sunt dispuse între tibie şi peroneu: anterior la nivelul capului peroneului, solid, posterior. Membrana interosoasă Membrana interosoasă a gambei este un dispozitiv fibros care se întinde între marginile interosoase ale dureri la nivelul articulației genunchiului și a coapsei şi peroneului.

articulatia tibio femurala medicamente pentru flexibilitate articulară

Fibrele sunt dispuse oblic inferior şi lateral. Această membrană are rol în creştere suprafeţei pentru articulatia tibio femurala musculare.

Ațiputeafiinteresat