Articulatia mobila tip 2

Suprafață articulară convexă a acestei articulații este reprezentată la unul din oase de un scripete sau trohlee articulară, pe care se află un șanț median care separă două fațete părți laterale convexe.

Suprafață articulară corespondentă concavă de pe osul opus este reprezentată de o cavitate scobitură invers conformată, cu o creastă mediană mărginită de două fațete povârnișuri laterale concave; creastă mediană corespunde șanțului scripetului, iar cele două fațete laterale corespund părților laterale ale scripetelui. Exemple: articulația humeroulnară, articulațiile interfalangiene, articulația talocrurală.

Aceste articulații posedă ligamente colaterale puternice și permit mișcări de flexiune - extensiune în jurul unui singur ax, cel al trohleei; au și mișcări foarte reduse de lateralitate.

Ginglimul este mai puțin mobil ca enartroza articulația sferoidală sau cotilicădatorită mișcărilor puțin variate, însă permite executarea unor mișcări cu amplitudine mare.

Anatomia omului. Volumul I — Aparatul locomotor.

Ediția a XI-a, revizuită integral de prof. Ion Albu. Iagnov, E. Repciuc, I. Aparatul locomotor.

Editura Medicală. Volumul I. Dicționar de medicina. Editia a VI-a.

Editura ALL. Dicționar medical.